Italia

Italia – patria numelor precum Moscato, Chianti, Amarone și Prosecco – posedă o moștenire vinicolă bogată și diversă care datează de mai bine de două mii de ani. Faimoasă pentru diversitatea uluitoare atât a soiurilor de struguri, cât și a tipurilor de vin, Italia este semnificativă și pentru volumul foarte mare de vin pe care îl produce: puțin peste 40 milioane hL în 2012, de pe 800.000 ha de vie. În această privință este rivalizată numai de Franța și Spania. (© Wine-Searcher)

Administrarea și comercializarea unui portofoliu atât de vast de vinuri nu este o sarcină ușoară, mai ales în cadrul pieței de vinuri foarte competitive de astăzi. Sistemul guvernului italian de clasificare și etichetare a vinurilor folosește o ierarhie cu patru niveluri de calitate, constituite din peste 500 de titluri  DOCG, DOC și IGT.

Italia este împărțită în 20 de regiuni administrative (vezi în stânga) și toate produc vinuri într-o oarecare măsură, înglobând variate regiuni vinicole. Cele mai semnificative atât din punct de vedere al calității, cât și al cantității sunt Toscana, Piemonte și Veneto.

Fiecare regiune își are propriile tipuri reprezentative de vinuri. Unele sunt renumite pentru cantitățile mari și se găsesc oriunde în lume, altele pentru calitate înaltă constantă. Toscana este cunoscută pentru Chianti, bineînțeles, dar entuziaștii de vin devotați consideră Brunello și Vino Nobile și mai bune. La fel, vinul cel mai renumit din Piemonte este acum Moscato d'Asti (cu o creștere meteorică recentă a popularității), dar regiunea este cel mai mult respectată pentru Barolo și Barbaresco. Producția vastă de Prosecco, Soave și Pinot Grigio varietal din Veneto nu ajută prea mult în sporirea reputației ca regiune de vinuri superioare, deși produce unul dintre cele mai bogate și mai bune vinuri din lume, Amarone della Valpolicella.

Podgoriile Italiei găzduiesc peste 2.000 de soiuri de struguri, dintre care multe sunt pe cale de dispariție. Cele mai sigure și binecunoscute soiuri italienești de struguri sunt: Sangiovese, Barbera, Nebbiolo, Montepulciano și Pinot Grigio (deși, tehnic vorbind, ultimul este mai mult franțuzesc decât italian). Aceste soiuri acoperă multe mii de acri de vie și se găsesc în variate regiuni. La celălalt capăt al ierarhiei, se află rarități puțin cunoscute precum Centesimino și Dorona, care se găsesc în cantități mici și în puține locații.